cA3sAr's

Jumatate din omenire e cu capul in nori in vreme ce jumatatea cealalta incearca sa se agate cu pula de ei. Am impresia ca de cand a coborat din copaci, homo sapiens se chinuie intr-una sa isi faca scara cu ajutorul careia sa se catere inapoi, beneficiind de o teama apriorica de poamele care i-ar putea cadea in cap daca sade dedesubt. Se zbat ca niste gaini in gura vulpii incercand sa-si transceanda existenta ajungand in final sa-si suga pulele unii la altii doar doar or prinde si ei un loc in primul rand la coada de la scara. Si sa ma fut singur in cur daca nu, singura valoare sociala care ne-a mai ramas e cea a ascensiunii inapoi printre crengi, singura scara morala si sociala fiind cea asezata cu oaresce timiditate pe trunchi.
Sa-mi bag pula-n voi de vite decapitate!
Invatati sa umblati inainte de a implini un an si ajungeti la maturitate tarandu-va!
E o concluzie la care ajngi dupa doar 5 minute de butonat la telecomanda, dupa 10 minute petrecute intr-un restaurant si eventual 15 minute intr-o aula universitara. La biserica si la sediul de partid iti ajung 12 secunde. 10 pentru a-ti face intrarea si 2 pentru a te arunca inapoi pe usa, cu capul inainte, facandu-ti vant cu toate cele 4 membre. Cacat.

Continue reading

Despre cunoștințele pe care ni le facem în viață.

Cred ca am avut parte cu totii de fel si fel de prieteni sau amici, cum vreti sa le ziceti. Majoritatea intra in categoria două beri. Ăștia sunt amicii ocazionali, pe care nici nu te bazezi, cu care te întâlneși în oraș o dată la nșpe zile și alături de care verși în stomac câteva beri după care te întorci acasă și îi uiți. Și ei te uita. Natural.

Pe de altă parte sunt amicii importanți, cu care la fel te întâlnești ocazional, bei câteva beri, dar care te mai și suna din când în cand, îi suni și tu, stabiliți oarece relații de genul – nu ne futem reciproc, ne simțim bine și dacă ne-om vedea a fi bine, dacă nu, asta este -.

A treia categorie de cunoștințe sunt prietenii. Ăștia-s de obicei ăia care asteaptă să fie sunați,te streseaza să mai stai la o bere când vrei sa te cari acasă și păstrează legătura cu tine nu pentru că le pasă de tine ci pentru că fiind prieten, ești mult mai la îndemănă decât un amic banal și poți fi futut de câteva ori înainte să dispari. Îți faci prieteni pentru a face în același timp economie de logistica. Nu vi se pare că este absolut la îndemână și de sute de ori mai comod să ai 10 prieteni pe care sa-i fuți cu ceva atunci când ți se pune pata pe lume de 30 de ori decât sa strangi săptămânal 30 de amici noi?

Nici nu mai țin minte câte pule-n cur am luat la viața mea de la prieteni adevărați. Ce să le faci însă, sunt prieteni și, dacă le tai pulele jos la prima experiență de genul, se supără. Pentru că ei își închipuie undeva la nivel inconștient că te ajută. Fie că le-ai cerut sfatul, fie că nu, ei au pregătit unul de fiecare dată când se ivește ocazia. Iar atunci când le ceri ajutorul și chiar ai nevoie de ceva, le mor mamele, le nasc femeile, au scandal cu proprietarii, le curge verde din pulă și îi doare și numai tu pe lumea asta nu întelegi căte probleme au ei iar a ta, chiar dacă te mânâncă metastaza, e atât de infimă și de trecut cu vederea.

Continue reading

Prima mea întâlnire ever cu un neamţ s-a petrecut pe vremea când singura mea grijă era în care pantaloni să fac pipi. Era chiar vecina pensionară a bunicii, tanti Despa. Un nume pe care părinţii i l-au dat probabil din silă pentru că Despa era, cel puţin în viziunea mea, modelul de bază după care natura a creat sexul urât. Acea idee de la care porneşte totul şi care exprimă urâţenia în cea mai pură, primară formă a ei.
Ei bine, tanti asta era pentru mine cam ceea ce e dracul pentru creştini sau zmeul pentru Greuceanu. Că tot veni vorba de nemţi, Despa (I shit zou not) arăta ca o încrucişare nereuşită între Immanuel Kant şi Oliver Khan.
Făceam o prostie cât de mică? “Te dau la tanti Despa”. THE Infamous, Despicable, Despa, spaima zmeilor şi a soacrelor, genul de femeie care doarme cu Bau-Bau sub perină şi care face o hoardă de zombie să fugă mâncând pământul.

Băi, şi avea femeia o muie de câine, un pechinez care îi semăna leit şi care primea la masă doar inimioare de copii neascultători.
Nu ştiu cum să vă spun dar, eu de când mă ştiu am fost îngrozit de câini. Nişte animale teribile dacă mă înţelegeţi, care mă simţeau de la 300 de kilometri distanţă şi abia aşteptau să mă înhaţe cu fulgi cu tot. Of, păi pechinezul ăsta era cel mai rău dintre fiarele pământului şi mă aştepta cu balele pe unghii de cum intram smerit în scară. În fața ușii bunicii mele el, cerberul, lângă dânsul cealaltă creatură întunecată, soacra lui Hades, Despa.
Ei bine, ăsta a fost pentru mine primul schimb cultural româno-german.

Continue reading

Comerciantul roman e o specie in plina expansiune dar in acelasi timp inghetata undeva in perioada antica a evolutiei antropice, undeva intre momentul in care incepea sa prinda cu mana prima creanga si sa-si dea cu ea in cap si momentul in care isi dadea seama ca poate mai mult, si ca lovitura din capul vecinului doare mai putin decat cea din propriul cap. E o specie ciudata care mutata cu forta de la tara, acolo unde se catara in copaci dupa agrise (stiu, agrisele nu cresc in copaci dar ei inca nu o stiu) la oras, loc in care dezvolta o oarecare adaptabilitate si reuseste sa culeaga primele 3 agrise de plop pe care le expune pe prima taraba in piata.
Asa incepe epopeea marelui patron de supermarket, magazin mic, restaurant, birt, si ce mai vreti voi. Un drum anevoios, facut in primii 20 de ani in opinci – aceleasi opinci pe care Mos Ion Roata le-a purtat la nunta – si consolidat apoi de calcatura profunda a tenisilor naichii. Sunt mai multe tipuri de astfel de comercianti si azi, pentru ca ma plictisec, am sa-i enumar pe cei mai exponentiali, in functie de aptitudinile si trasaturile care i-au facut sa reuseasca in viata, acolo unde cei care citesc si altceva decat anunturile matrimoniale de la mica publicitate nu au sanse de izbanda: comertul cu amanuntul.

Continue reading

A. Instrumente de distrugere in masa – Vecina pensionară
Recunosc cu mana pe inima: Dacă ar fi să mă angajez vreodată torţionar, principala mea jucărie- armă de tortură – ar fi una singură: vecina pensionara.

Ei bine, vecina pensionară bate din toate punctele de vedere soacra, chiar şi pe mama soacrei, fiinţă confundată în multe părţi ale planetei cu mama dracului sau muma padurii.

Vecina pensionară e acea persoana pe care o vezi zilnic, o auzi zilnic, îi simţi prezenţa chiar şi atunci când nu e de faţă şi care îţi dă fiori reci pe spinare atunci când te întorci noaptea la 3 acasa rupt de beat cu frică să nu o trezeşti. Doarme iepurește și trăsare la fiecare mieunat de mâță comunitară. De altfel, nici nu cred că doarme, stă și ascultă. Și o face pentru că trebuie să știe. Tot ce se întâmplă, cine unde pleaca, de unde vine, ce are în traistă, pe cine fute și de ce. Sunt sigur că înainte să inventeze KGB-ul, rușii au angajat țâșpe babe de-astea care sa le dea lecții tinerilor recruți. Aceiași tineri recruți care au devenit în zilele noastre bătrânii pensionari, următoarea categorie de instrumente de tortură care se clasează imediat sub babe și mamele soacrelor, atât în ceea ce privește forța distructivă cât și capacitatea de a vârî spaima în toți copiii de la bloc.

Vecina pensionară e acea fiinţă care în timpul liber ţine meditaţii pentru soacre, pe care are curajul chiar să le altoiască de faţă cu mamele lor care tremură de frică.

B.Arme de distrugere in masa – Religia
Si aici m-am oprit să ma gândesc fix 0,23 secunde. Pentru că oricât aș încerca sa pun în balanță toate relele de pe lume, câștigătoare la puncte iese de fiecare data minunata și sublimă Religie.

Religia, prin intermediul distinsului său reprezentant cu barbă și fustă este cea care a școlit-o pe vecina pensionară, pe soacră și pe muma pădurii. Chiar și pe Gigi, care intră însă la alta categorie, cea a armelor de distracție în masă.

Religia este cea care a transformat de-a lungul timpului vitele în oi, reușind să mențină vie în conștiința umanității servilitudinea, umilința și în același timp ipocrizia și imbecilitatea. Pentru că religia este eminamente cerebelivoră, bazandu-se în primul rând pe capacitatea subiecților săi de a renunța la 99% din posibilitățile cognitive, oferindu-le herghelii întregi de cai verzi pe pereții goi ai unei celule în care singuri s-au izolat, la adăpost de tot ceea ce înseamnă viață.

Și ce pula cucului să faci cu viața, de ce ai da doi bani pe ea când nenea ăla cu fustă neagră te învață că viața nu are niciun rost și că tot ceea ce contează e dincolo de ea? Cum naiba sa te mai bucuri de ceva pe lumea asta când tot ce are ea de oferit tu refuzi pentru că așa te-a spălat religia pe creier să faci?
Nu-i așa că dupa câteva zeci de ani de trăit ca o balegă aruncată în mijlocul drumului te transformi în vecina pensionară de la bloc?

Imagine via flickr.com/twicepix/

Continue reading